Teatrul prin natura sa spectaculară explorează conflictul care se naște între indivizi sau grupuri de indivizi și le oferă spectatorilor oportunitatea de a vedea multiple perspective asupra unei situații de viață.

Teatrul ne oferă o ocazie unică de a observa cum se naște o situație conflictuală și care sunt alegerile individuale care uneori duc la aceste evenimente cu impact colectiv de foarte multe ori.

Cu toții am trăit acel moment când am privit din exterior o situație conflictuală și am fost foarte surprinși de cum persoanele implicate nu reușeau să vadă soluția care pentru noi, cei care nu eram implicați direct în conflict, era atât de evidentă. Motivele pentru care nu putem face asta sunt nenumărate, de la starea emoțională care ne blochează discernământul, conceptia eronată sau judecata pe care o avem față de persoanele implicate în conflict, până la credințele și ideologiile care ne limitează modul în care relaționăm cu indivizi sau grupuri de indivizi. Un lucru este sigur. Ne lipsește capacitatea de autoevaluare și anume, cunoașterea de sine.

Exercițiul teatral este o unealtă extrem de puternică care ne ajută să dezvoltăm acest obicei sănătos al observării de sine și al detașării de emoțiile care ne pot bloca percepția. Când abordezi un personaj trebuie să ai o perspectivă completă asupra vieții sale, să înțelegi de ce actionează într-un anume fel, care este trecutul său și ce l-a adus în acest punct în care gândește, vorbește și acționează în acest mod specific lui. Făcând acest lucru în mod repetat, ajungi să-ți dezvolți capacitatea de a reflecta în mod constant asupra propriei vieți și astfel să aprofundezi relația cu tine însuți.

Dar cea mai simplă metodă care este valabilă pentru orice vârstă și care ne oferă o paletă inepuizabilă de mijloace de explorare este Jocul. Jocul stă la baza procesului de autocunoastere și este mijlocul perfect de învățare.

Din păcate există o preconcepție care plasează jocul în categoria activităților destinate copiilor și nu este privit ca ceva demn de a fi luat în considerare de adulții serioși. Dar jocul este o treabă cât se poate de serioasă, atât de serioasă încât oameni foarte serioși au studiat și au documentat impactul jocului asupra dezvoltării ființei umane și chiar a culturii și civilizației noastre. Sunt acum nenumărate studii care pun în prim plan importanța jocului în dezvoltarea armonioasă a creierului, vindecarea traumelor și nu numai.

Foarte multe personalități au subliniat importanța jocului în evoluția noastră. Vom numi câteva:

Johan Huizinga (1872-1945) a fost un istoric și teoretician cultural olandez, cunoscut mai ales pentru influența sa asupra filosofiei istoriei și pentru conceptul de “Homo Ludens” sau “Omul ludic”. Cea mai notabilă lucrare a sa este cartea intitulată “Homo Ludens: studiul elementului ludic în cultură”, publicată în 1938. În „Homo Ludens”, Huizinga a explorat importanța jocului în cultura și societatea umană. El susține că jocul este un element fundamental și definitoriu al culturii umane, modelând diferite aspecte ale vieții sociale, ale artei, limbii și chiar instituțiilor. Potrivit lui Huizinga, jocul nu este doar o activitate de agrement, ci un factor crucial în dezvoltarea culturii și civilizației.

Bessel van der Kolk este un psihiatru și autor renumit care a adus contribuții semnificative în domeniul cercetării și tratării traumei. În cartea sa revoluționară „ Corpul nu uită niciodată – cooperarea dintre creier, minte şi corp pentru vindecarea traumelor”, publicată în 2014, van der Kolk discută despre modul în care trauma afectează creierul, corpul și emoțiile. El este recunoscut pe scară mondială pentru explorarea diverselor abordări terapeutice ale traumei, inclusiv terapiile prin artă.

Van der Kolk subliniază importanța abordării traumei nu numai prin terapii tradiționale de vorbire, ci și prin abordări creative și bazate pe explorarea corpului și a mișcării. Terapiile prin artă, inclusiv teatrul, jocul și alte forme de exprimare creativă, pot fi instrumente valoroase pentru a ajuta indivizii să proceseze și să se vindece de traume.

Alan Watts, scriitor, vorbitor și interpret britanic de filosofie orientală, a subliniat adesea ideea de a aborda viața și munca cu o atitudine jucăușă și plină de bucurie. A fost cunoscut pentru capacitatea sa de a comunica concepte filosofice complexe într-o manieră accesibilă și captivantă. Watts a încurajat oamenii să își privească munca și activitățile zilnice nu doar ca pe niște sarcini serioase sau împovărătoare, ci ca pe niște oportunități de exprimare creativă și de bucurie. El vorbea adesea despre importanța găsirii bucuriei în momentul prezent și a îmbrățișării unui simț al jocului în abordarea vieții. De asemenea vorbea adesea despre cum avem posibilitatea de a privi munca noastră ca pe un joc.

El dă un exemplu minunat despre cum poți introduce jocul în activitatea zilnică:
”Imaginează-ți că ești șofer de autobuz. Un șofer de autobuz este de obicei considerat o persoană destul de solicitată. El trebuie să respecte toate legile, să fie atent la tot traficul, la polițiști, să aibă grijă de oamenii pe care îi transportă… Și dacă are în cap că asta e muncă, viața lui va fi una foarte dificilă. Dar să presupunem că are ceva diferit în minte. Să presupunem că are în minte ideea că deplasarea acestui mijloc de transport printr-un trafic complicat este un joc foarte subtil care îi oferă un sentiment pe care l-ai putea avea dacă ai cânta la chitară sau ai dansa. Și așa el trece prin trafic, evitând un obstacol sau altul, în felul acesta făcând o muzică din întregul process de lucru. Ei bine, el nu va fi obosit la sfârșitul zilei. El va fi plin de energie când își va termina munca.”

Suntem conștienți că o sursă foarte mare de conflict este ignoranța și lipsa de empatie, incapacitatea de ‘a ne pune în locul celuilalt’. Teatrul ne oferă o unealtă unică și complexă prin care noi putem să aprofundăm procesul intim al cunoașterii de sine, în același timp facilitând rezolvarea conflictelor din viața noastră prin explorarea naturii umane într-un mediu protejat.

“Cercul magic”, cum îl numește Huizinga , este un spațiu de joacă, ce poate fi exterior (o curte, o pădure, o scenă) sau o atitudine mentală, dincolo de spațiu și timp unde poți fi liber, poți face lucruri pe care nu le poți face în viața de zi cu zi, dar această libertate pe care o poți accesa în “cercul magic” este o libertate care creează ordine pentru că nu te poți juca dacă nu respecți regula jocului.

Poate că cel mai important aspect este faptul că jocul nu are un interes material; jocul chiar dacă este competitiv câteodată, el nu este motivat de câștig, ci beneficiul este bucuria jocului în sine. Aceasta este o lecție fundamentală pe care o uităm când devenim adulți și care dacă ar fi aplicată în societatea noastră în toate straturile interacțiunilor umane, cu siguranță ar crea o lume mai puțin conflictuală, mai empatică, mai plină de bucuria de a trăi.

Teatrul ne poate învăța să fim recunoscători că suntem în viață și că putem experimenta viața clipă de clipă cu mirarea și curiozitatea unui copil care se joacă doar de dragul de a se juca și iubește doar de dragul de a iubi.