Am stat de vorbă cu Marcela Nistor și mi-a răspuns la câteva întrebări. Marcela este un om pe care l-am admirat de când l-am cunoscut pentru că este o persoană care face pentru alții. Actriță de profesie, Marcela activează în prezent ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova, inspirând și motivând oamenii să se dezvolte prin intermediul culturii. Educația prin teatru a fost unul dintre subiectele care au preocupat-o ani de-a rândul, implicându-se activ în susținerea și dezvoltarea tinerilor. Așa să vă inspire și pe voi gândurile împărtășite de Marcela.
Cum poate teatrul să faciliteze învățarea colaborativă și lucrul în echipă?
Simplu. Orice montare, dacă vedem teatrul în felul lui clasic, presupune o cercetarea despre subiect, perioadă, autor – aici vin iubitorii de istorie și cercetare. Ai nevoie
de decor – aici vin cei pasionați de tot ce e handmade, ai nevoie de muzică – ai oameni care cântă la un instrument, ai lumini – sigur, găsești pe cineva pasionat de acest subiect, ai un iubitor de dansuri pe TikTok – îți face o coregrafie. Un alt instrument decât teatrul, care poate uni echipe și oameni cu pasiuni diferite, eu nu am descoperit.
Care sunt provocările întâlnite în implementarea teatrului în sistemul educațional?
„FRUMOS” și „TEATRU” Cea mai mare provocare e stereotipul și percepția sistemului educațional despre frumos și teatru. Teatrul, deseori e văzut sub forma unui matineu, sub forma unor declamații într-un anumit fel. Frumosul e văzut ca un spectru îngust de probleme despre care putem vorbi pe o scenă. Foarte puțin directori de școală și profesori percep teatrul ca pe un instrument alternativ de predare.
Cum pot părinții să sprijine și să încurajeze participarea copiilor la activități teatrale în afara orelor de școală?
Cred că un părinte conștient de abilitățile copilului
său, va vedea teatrul ca pe un instrument indispensabil în dezvoltarea lui. Să meargă împreună la teatru, să încurajeze discuții și întâlniri cu actorii și alți oameni din teatru.
De ce este important să includem teatrul în predarea materiilor școlare tradiționale?
Deoarece: creativitate, inovație, gândire critică, inteligență emoțională, empatie, comunicare, colaborarea, abilitățile interculturale, formare incluzivă, democrație și angajament civic.
Deoarce mulți profesori care predau materii școlare tradiționale, chiar și după ce merg la formări, se simt deseori neputincioși de a colabora cu elevii lor. Teatrul e instrumental care include și noile tehnologii, și pasiunile individuale, și orice subiect poate fi predat prin joc. Pentru că o mare frică a profesorilor este instaurarea haosului. Ori teatrul înseamnă multă disciplină și acceptarea regulilor de joc.
Cum poate teatrul să sprijine dezvoltarea abilităților sociale și relațiilor interpersonale?
În 2017 a fost realizat un studiu de către DICE, care a urmărit impactul educației prin teatru asupra a 5 Competențe:
- Comunicarea în limba maternă
- A învăța să înveți
- Competențe interpersonale, interculturale și competențe sociale.
- Antreprenoriat
- Exprimarea culturală
În urma acestui studiu, s-a concluzionat că tinerii experimentează puterea colaborării și a creației comune, care generează stima de sine, responsabilitate colectivă și autoeficacitate. Copiii participanți sunt capabili de a înțelege situații de viață a altor oameni, care nu seamănă cu experiența lor de viață. Echipele rezolvă conflicte și lucrează într-un mod productiv.
Cum te-a influențat pe tine teatrul? Ce a adus în dezvoltarea ta?
Vreau să vă dau niște date. Pe 18 septembrie 2016 a avut loc premiera spectacolui Romeo și Julieta la Teatrul Metropolis din București. Eu o jucam pe Julieta. După spectacol, am aflat de la mama mea că pe 18 septembrie 1996 a murit tatăl meu. Toată teza mea de licență a
fost mai mult o cercetare a scenariilor de viață pe care
le alegem. Poate un copil de un an și 9 luni să facă o alegere să moară? Chiar și fictiv pe o scenă? După 20 de ani? Pentru mine teatrul a trecut la nivelul în care mă întrebam de ce am anume acest rol și nu oricare altul. Știu că sunt tendințe noi, de a urmări acest aspect, poate de a adăuga un substrat în plus teatrului și întâmplărilor ”întâmplătoare” din viață. Pentru mine teatrul a fost instrumentul prin care am început să mă întreb despre ce aleg eu, ce alege subconștientul meu, și o lungă și profundă călătorie în interiorul meu.